miercuri, 22 septembrie 2021

un gând

 "Dacă te dor durerile tale, ești viu. Dacă te dor durerile altora, ești OM."

❤❤❤❤️

            

Câmp de toamnă

 

Câmp de toamnă, Dealu Morii, Bacău
arhiva Muzeului de Etnografie, fotografie din 2013. 

luni, 20 septembrie 2021

poveste de toamnă

„Se spune că odată, n-are importanță când, undeva, n-are importanță unde, trăiau într-o căsuță dărăpănată două fete, două surori, cele mai sărace din lume. Căsuța avea numai două odăi. Într-una stăteau ele, în cealaltă își ducea zilele un bătrân culegător de zdrențe, căzut în patima beției. Un bețiv liniștit și trist. Una din fete, cea mare, muncea din greu ca să aibă cu ce s-o crească și pe sora ei mai mică. N-aveau părinți, erau singure pe pământ.
Într-o toamnă fata cea mică s-a îmbolnăvit. A făcut febră mare, nu mai mânca, nu mai vorbea, părea că vrea să moară. Cu multe rugăminți, cu lacrimi, sora mai mare a reușit să înduplece un doctor să vină la patul bolnavei. Acesta a consultat-o cu grijă și când a terminat a făcut un gest de neputință. A vorbit cu mare tristețe în glas: “Aș fi vrut să-ți dau vești bune dar nu pot să te mint. N-ar folosi la nimic. Cum să-ți spun eu?...Vezi, când în copăcelul ăsta din fața geamului vostru n-o să mai fie nicio frunză, atunci n-o să mai fie pe lume nici sora ta. Îmi pare rău, îmi pare tare rău...”
Pentru că, pesemne, doctorul n-a vorbit destul de încet, fetița bolnavă a auzit totul. De atunci a trăit numărând frunzele copacului. Era toamnă, frunzele cădeau, se împuținau și zilele ei. A venit prima brumă și au căzut alte frunze, din puținele rămase. Într-o noapte s-a pornit viscolul și pe o creangă de sus a copacului a rămas o singură frunză. Fetița nu și-a dezlipit ochii de pe ea, până ce s-a lăsat seara și copacul a fost acoperit de întuneric. În seara aceea fetița a cerut surorii ei s-o primenească și s-o culce îmbrăcată. Dimineața au trezit-o frigul din cameră și frigul din suflet. S-a ridicat cu greu în capul oaselor și s-a uitat pe geam, cutremurată de spaimă. Frunza era acolo, singură, clătinată de vântul înghețat. Și acolo a rămas frunza toată iarna, până în primăvară, când copăcelul a înmugurit și s-a umplut cu frunze verzi.
Din fericire, fata cea mica s-a înzdrăvenit și a trăit, în pace, până la adânci bătrânețe, poate că mai trăiește și acum, fără să știe că într-o noapte, când nu l-a văzut nimeni, bătrânul culegător de zdrențe a legat cu o ață ultima frunză rămasă pe o creangă de sus a copacului…“

luni, 19 aprilie 2021

Dragostea...

 A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca și a vorbi despre Dumnezeu. Așa cum există oameni care nu cred în Dumnezeu, tot așa exista oameni care nu mai cred în dragoste.

***

Dragostea pe care o revărsam asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate pînă atunci în întuneric . Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să știe ce înseamnă să fii văzător cu duhul, trebuie să știe că asta înseamnă să iubești.

***

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca și noi, fiecare la rîndul nostru, să facem același lucru cu aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui, și asemenea lui Dumnezeu sîntem cînd iertăm. Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea.

Ieromonah Savatie Baştovoi , Carte de despărşire, Ed.Cathisma, Bucureşti, 2013



Mai multe despre noi puteti citi aiciaici si  aici

Îndemn

 "Caută a trezi pe oameni cum trezește Dumnezeu toate în fiecare dimineață, prin lumină!" 

                                                                                                    (N. Iorga)

Anunț :)

 Bă, sunt cel mai fericit. Astăzi mi-am cumpărat noul iPhone 6+. Are un ecran de 5.5 inch, procesor iPhone dual core SGS5 2.5 GHZ Quad Core, memorie RAM iphone 1 GB RAM SGS5 3 GB RAN, camera foto iPhone 8 MP SGS5 16 MP. E belea, jur.

În fine, știe cineva un croitor bun care poate să-mi mărească buzunarele la toți pantalonii?

Spovedania modernă

 Că tot e post :))))

La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânăr enoriaş:

– Ce te aduce la biserică, Ioane?
– Iaca, am venit să mă spovedesc.
– Nu-i nevoie, spune preotul, că ţi-am citit blogul…