Nu va zgarciti cand e vorba de lucruri importante

Dumnezeu l-a intrebat pe Adam:
- Ce se intampla cu tine?
Adam a raspuns ca nu avea pe nimeni cu care sa mai schimbe din cand in cand cate o vorba.
Dumnezeu i-a spus ca o sa ii faca lui Adam companie si ca aceasta va fi o femeie.
Dumnezeu a zis:
- Aceasta persoana blanda si suava va aduna si prepara hrana pentru tine iar atunci cand vei descoperi hainele, ea o sa ti le spele.
Ea va fi intotdeauna de acord cu orice decizie pe care o vei lua.
Ea iti va face copii si nu iti va cere niciodata sa te trezesti in mijlocul noptii ca sa ai grija de ei.
Ea nu te va cicali si va fi prima care va admite ca a gresit atunci cand tu nu vei fi de acord cu ceva.
Ea nu va avea niciodata dureri de cap si iti va da in mod liber dragoste si pasiune ori de cate ori vei avea nevoie de ele.
Atunci Adam L-a intrebat pe Dumnezeu:
- Si cat o sa ma coste o astfel de femeie?
Dumnezeu a raspuns:
- Un brat si un picior.
La care Adam a intrebat:
- Si ce pot sa primesc daca dau doar o coasta?
...restul este o istorie pe care o cunoastem bine cu totii.

Morala : nu va zgarciti cand e vorba de lucruri importante ...

Originile sumbre ale poveştilor pentru copii: violenţă, seducţie, canibalism

Cu toţii am iubit şi iubim în continuare basmele. In copilărie erau oglinda viselor împlinite. Acum, că am mai crescut, sunt un fel de univers compensatoriu pentru monotonia vieţii cotidiene.

Trebuie să recunoaştem că majoritatea poveştilor pentru copii cu care ne-am familiarizat ne-au fost transmise pe filiera filmelor Disney, care ne-au creat imaginea unei lumi minunate, în care binele învinge întotdeauna răul. Personaje vesele, amuzante (chiar şi cele rău famate), acţiuni spectaculoase, melodii încântătoare, culori bogate, cu alte cuvinte o adevărată explozie de bucurie. Dar ceea ce Disney nu a îndrăznit niciodată să ne arate este faţa întunecată a acestor poveşti, care la origini cu greu pot fi numite “pentru copii”...în versiunile mai vechi ale poveştilor atmosfera este mult mai sumbră şi încărcată cu imagini uneori cu adevărat groaznice. Să vedem câteva exemple.

Cenuşăreasa. În versiunea fraţilor Grimm, atunci când prinţul o caută pe cea care şi-a pierdut pantoful, una dintre surorile Cenuşăresei îşi taie unul din degete, iar cealaltă îşi retează călcâiul pentru ca să le încapă piciorul în micuţul pantof de sticlă. Un pantof care nu s-a pierdut din cauza grabei, ci pentru că prinţul unsese treptele cu smoală. Nişte porumbei îl atenţionează pe prinţ de sângele care le-a ţâşnit şi astfel le prinde cu minciuna. Surorile, care până la urmă participă la nunta Cenuşăresei, sfârşesc cu ochii scoşi de aceleaşi păsări care o tot ajută pe fată pe tot parcursul poveştii. Şi încă ceva: Cenuşăreasa nu are o zână bună. Pe mormântul mamei sale plantează un copac sub care se roagă în fiecare zi şi aici îşi găseşte rochiile pentru cele trei baluri (nu unul singur, ca în film).

Mica sirenă. Povestea lui Hans Christian Andersen diferă în multe puncte de ce ne-a oferit Disney. Într-adevăr, sirena salvează prinţul la naufragiu şi se îndrăgosteşte de el. Şi dă la schimb vocea pentru picioare, având posibilitatea de a rămâne om dacă va câştiga dragostea prinţului. Dar spre deosebire de film, unde risca doar să se transforme iar în sirenă, în povestea lui Andersen pedeapsa pentru eşec era moartea. Iar sirena plăteşte mult mai scump pentru picioarele dobândite: fiecare pas îl resimte ca şi cum ar călca pe mii de cioburi. La început, planul ei pare să funcţioneze, dar până la urmă prinţul se însoară cu alta, cea pe care o crede salvatoarea sa. Sirenei i se mai dă o şansă: dacă îl ucide pe prinţ, se va preface iar în sirenă şi se va întoarce acasă. Refuzând a săvârşi atrocitatea, ea se aruncă în mare şi se preface în spumă. Cam lipseşte un happy end, nu-i aşa?

Frumoasa şi bestia. Cu excepţia unor detalii minore, filmul urmăreşte destul de precis povestea. Dar şi aici lipseşte un detaliu nefericit, care apare în prima versiune cunoscută, cea a Gabriellei Suzanne Barbot de Villeneuve. Belle are două surori malefice. Bestia îi permite să se ducă acasă, cu condiţia să se întoarcă într-o săptămână. Surorile sunt atât de geloase pe ea şi pe viaţa luxoasă de la palat, încât fac tot posibilul să o convingă să stea mai mult, sperând ca bestia să se înfurie şi să o mănânce când se întoarce. Sunt pline basmele de rude detestabile...

Pinocchio. Băieţelul de lemn pare un ştrengar în film, dar în Aventurile lui Carlo Collodi este şi mai şi. În carte, el fuge de acasă de îndată ce învaţă să meargă. Îl găseşte poliţia, care îl încarcerează pe Gepetto crezând că băieţelul a fost abuzat. Pinocchio se întoarce acasă, unde ucide un greiere vorbitor (da, Jiminy...), care îl avertizează că nu este bine să fii atât de neascultător. Când Gepetto este eliberat, insistă ca Pinocchio să meargă la şcoală. Acesta îşi vinde însă cărţile pentru a cumpăra un bilet la teatrul de marionete. Din păcate are o întâlnire nefericită cu o pisică şi o vulpe care îi fură banii şi încearcă să-l spânzure. Lucrurile se îndreaptă după ce îl salvează pe Gepetto de rechin (balena din film), când Pinocchio învaţă să se poarte frumos şi se preface într-un băieţel adevărat. În mod surprinzător, partea cu copiii transformaţi în măgari şi vânduţi la circ ajunge să facă parte din film...

Frumoasa din pădure adormită. Într-o versiune mai veche, a lui Giambattista Basile, întâmplător trece un rege pe lângă castelul prinţesei şi bate la uşă. Cum nu-i răspunde nimeni, pătrunde înăuntru printr-o fereastră şi o găseşte, încearcă să o trezească, dar în zadar. Şi ce face apoi? Ei bine, o violează. Apoi pur şi simplu pleacă. Se trezeşte abia după ce naşte pentru că unul din gemenii săi îi suge degetul unde se înţepase în caier. Regele se întoarce şi cei doi, în ciuda episodului cu violul, se îndrăgostesc. Dar mai există o problemă: regele era însurat. Soţia lui, când află de mica escapadă, nu numai că încearcă să omoare şi să gătească pruncii, ci şi să o ardă pe rug pe prinţesă. Dar până la urmă totul se termină cu bine. O altă variantă complică mult povestea prin apariţia mamei regelui, o căpcăună care vrea să-i mănânce copiii, dar şi frumoasa adormită. Versiunea lui Perrault, mai blândă, a fost probabil inspiraţia pentru reprezentarea Disney.

Rapunzel. Sau “O poveste încâlcită”, care este de fapt o adaptare foarte îndepărtată de ce ne povestesc fraţii Grimm. Şi anume? Rapunzel, înainte să scape din turn, poartă în pântec copilul prinţului care o vizita. Când află, vrăjitoarea îi taie părul şi o aruncă în sălbăticie. Când vine rpinţul să o vadă, ea îl ademeneneşte cu părul lui Rapunzel şi apoi îi spune ce a făcut cu fata. De disperare, prinţul se aruncă pe fereastră şi cade într-un tufiş cu ţepi care îl orbesc. Pe când se plimbă fără ţel, aude vocea lui Rapunzel care îl ghidează la ea şi îşi recapătă vederea atunci când îl ating lacrimile sale. Se întorc în regat şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Sunt aşadar şi finaluri fericite, chiar şi cu copiii din flori...

Albă ca Zăpada. In basmul fraţilor Grimm, malefica mamă vitregă îi ordonă unui vânător să o ducă pe Albă ca Zapada într-o pădure şi s-o omoare, dar şi să-i aducă înapoi inima şi ficatul. Neputând să comită fapta, vânătorul îi aduce în schimb inima şi ficatul unui mistreţ, pe care vrăjitoarea le consumă. În carte încearcă să o ucidă de trei ori, iar a treia oară, când îi dă mărul, Albă ca Zăpada leşină şi este pusă într-un siciriu de sticlă. Prinţul vrea să o ia, iar piticii acceptă după ezitări. Împiedicându-se pe drum, impactul îi dislocă mărul din gât şi fata îşi revine. La nunta Albei ca Zăpada participă şi vrăjitoarea, fortată să poarte cizme de fier încins şi să danseze până cade fără suflare.

Scufiţa Roşie. Cam greu de crezut, dar fraţii Grimm au îndulcit mult versiunea lui Perrault din secolul al XVII-lea, în care nu apare niciun vânător salvator. Scufiţa Roşie pur şi simplu se dezbracă, se intinde pe pat şi apoi o mănâncă lupul, fără nicio salvare miraculoasă. Într-o altă versiune lupul îi găteşte bunica şi Scufiţa, neştiutoare, o mănâncă şi îi bea sângele. Aluziile sexuale ale poveştii nu sunt greu de detectat, Scufiţa Roşie putând fi considerată şi o victimă a seducţiei. De altfel, expresia franceză “avoir vu le loup” înseamnă şi a-şi pierde virginitatea...

Hansel şi Gretel. Versiunea cu care suntem familiarizaţi şi-aşa şi este destul de macabră: abandonul copiilor în codru, găsirea lor de către vrăjitoarea canibală, evadarea şi omorârea acesteia. Într-o variantă franceză mai veche, numită Copiii Pierduţi, vrăjitoarea este chiar diavolul, care vrea să-i tortureze pe copii pe o capră de tăiat lemne. Ei se fac că nu ştiu cum să se urce pe ea, aşa că diavolul o îndeamnă pe soţia sa să le arate. Cu promptitudine, copiii îi taie gâtul acesteia, fură toţi banii diavolului şi o iau la sănătoasa.

Prinţul fermecat. Povestea frumoasă a prinţesei care îl transformă pe broscoi într-un prinţ printr-un sărut, reciclată şi de Disney într-o variantă destul de originală (acţiunea se desfăşoară în epoca jazzului, în New Orleans, prinţesa este de fapt o chelneriţă cu un vis, şi ea, ca şi prinţul, va fi vrăjită o vreme), nu are nici ea cele mai inocente origini. În variantele vechi, broscoiul o păcăleşte pe prinţesă, o urmăreşte, se ascunde în perna ei, o deranjează până ce, enervată, aceasta îl azvârle de perete. Gestul violent reuşeşte însă să-l transforme în prinţ. Şi nici măcar nu este varianta cea mai violentă. Alteori prinţesa este nevoită să-l decapiteze. Cam departe de sărutul tradiţional, nu?

Fluierul fermecat. In germană, der Rattenfänger von Hampeln, în engleză the Pied Piper. Ni se povesteşte despre un sat infestat cu şobolani. Un muzicant în veşminte colorate se oferă să-i scape pe săteni în schimbul unei sume de bani. Şi chiar o face: muzica sa alungă rozătoarele. Dar când îşi cere răsplata şi află că sătenii i-o refuză, îi alungă şi pe copii din sat. In variantele mai moderne, îi trimite într-o peşteră şi îi ţine acolo până ce îşi primeşte banii. Dar în cele mai vechi, îi ghidează spre un râu unde mor înecaţi. Unele voci afirmă că povestea are şi unele conotaţii pedofile...

Cocoşatul. Rumpelstilzchen în germană, Rumpelstiltskin în engleză. Povestea diferă puţin de celelalte în sensul că urmează calea inversă. Dacă la început era ceva mai blândă, pe parcurs a fost modificată pentru a oripila. Basmul vechi ne spune că era odată un cocoşat care torcea aur din paie pentru a ajuta o fată care ar fi suferit pedeapsa capitală dacă nu împlinea sarcina. În schimb, Rumpelstilzchen îi cere primul său născut. Când vine sorocul, fata nu se îndură să-şi dea pruncul, iar cocoşatul îi spune că va renunţa la pact dacă îi ghiceşte numele. Auzindu-l cântând de mai multe ori, îl ghiceşte şi cocoşatul fuge de furie. În varianta mai nouă, Rumpelstilzchen este atât de mâniat încât îşi înfige piciorul drept în pământ. Apoi îşi prinde piciorul stâng şi singur îşi despică trupul. Cam macabru.

Articol preluat de pe: http://www.historia.ro

Frumuseţea iernatică a animalelor

Dup acum vă anuntam, vă prezint niste frumuseţi, mai mult sau mai puţin sălbatice, în plină iarnă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

sursa foto: google images.







a

...

Tatăl este chemat la şcoală:

- Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, şi mi-am zdrobit pumnul încercând s-o omor.

- Ehe! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie şi văzând în cadă un crocodil pictat, am ieşit de frică printr-o uşă pictată pe perete...

 

Matrimoniale:

Daca nu esti prea tanar dar esti foarte bogat, o superba vaduva de 20 ani va deveni cu placere si vaduva ta!

 Sotia cu lacrimi in ochi, ii zice sotului:

- Nesimtitule, nici macar nu iti pasa de ce plang! Vrei sa iti zic de ce plang?

- Femeie, nu ma intereseaza, oricum n-am atatia bani!

Rashela se duce la Rabbi:

- Rabbi, învaţă-mă ce să fac, Ițic şi Ștrul sunt îndrăgostiţi de mine, iar eu nu ştiu pe care să-l aleg. Care să fie cel ales?

- Cred că te vei căsători cu Ițic, răspunse bătrânul Rabbi... Strul ăsta... a fost întotdeauna așa un norocos...

S-a gasit cauza pentru care omenirea e in criza economica !

Nu pentru că bancherii sunt hoţi şi-i jupoaie pe cetăţeni prin credite şi guvernele prin taxe ci... din cauza bicicliştilor !

Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu-şi cumpără maşină, deci nu ia credit pentru bicicletă, nu cumpără benzină, nu cumpără cauciucuri de iarnă, nu apelează la auto service, nu plăteşte asigurare, nici rovinietă, nici taxa de poluare, nici amenzi, nu foloseşte parcarea cu plată, nu-şi dotează bicicleta cu tehnică audio de ultimă generaţie.

În plus nu suferă de obezitate. Deci este sănătos! Oamenii sănătoşi nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpară medicamente să înflorească farmaciile, nu plătesc analize, nu merg la medicii privaţi să-i ghiftuiască, una peste alta, nu cresc PIB-ul! Trebuie stârpiţi de mici!

 

Rugaciune

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!  
 -pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!  
 -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!   Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!  
 -pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!  -pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei! 
  -pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa! 
  -pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatãl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile si  va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin! " 
PREOT ILARION ARGATU  (1913 - 1999)

bancuri

La o masă stau un croitor, un pantofar şi un electrician. După mai multe pahare discuţia­ se încinge. Croitorul:
– Croitoria a fost prima meserie din lume, oamenii nu puteau umbla dezbrăcaţi, trebuia să le facă cineva haine!
Cizmarul:
– Mai taci cu hainele tale cu tot! Cizmăria a fost prima meserie din lume, oamenii puteau umbla dezbrăcaţi, că nu le era ruşine pe atunci, dar dacă umblau desculţi îşi loveau picioarele şi nu mai puteau merge.
Electricianul:
– Fugiţi bă de aici cu meseriile voastre de rahat, nu ştiaţi că meseria de electrician a fost prima meserie din lume!
Croitorul şi cizmarul izbucnesc în ras, la care electricianul replică:
– Băi, când a zis Dumnezeu “Să se facă lumină!”, cine credeţi că a tras cablurile?!

 Sotul aflat in delegatie isi suna sotia :
- Draga, ce mai faci ?
- Bine draga ! Azi-dimineata pe la ora 7, am mancat niste branza cu rosii pe care le-am luat ieri de la piata dupa ce-am iesit de la serviciu. Erau tare faine rosiile , iar baba care mi le-a vandut era din sat cu unchiul tau Vasile la care am fost amu 2 ani pe vremea asta si de la care am imprumutat 4 lei ca sa luam un litru de benzina sa punem in masina noastra , care amu trebuie s-o ducem la service ca s-a stricat frana de mana si am intrat alaltaieri intr-un stalp de s-a ales praful de ea.....

 Merge Bula la un magazin alimentar si intreaba:
- Buna ziua,fiti amabila, aveti paine?
- Da avem,de care doriti?
- Pai aveti mai multe modele?
- Da,de azi de ieri,si de alaltaieri.
- Bineinteles ca doresc una de azi!
- Reveniti va rog peste 2 zile.

 Intr-un sat din Moldova,
Mitica ajunge acasa seara tarziu, beat turta. Vazandu-l, nevasta-sa il ia la rost:
- Unde-ai umblat pana la ora asta, nenorocitule, iar ai stat la crasma?
- Nu, femeie...ingana el. Am fost la cafetarie...
- Unde?! La "cafetarie"? incepu ea sa rada. Nici nu mai poti vorbi ca lumea, de beat ce esti!... Poate la "cofetarie" ai vrut sa zici!
- Nu...Ai auzit bine, la cafetarie.
- Aha...Si ce-ai baut acolo, ma rog?
- Cafe...si tarie.

 Intr-un castel medieval, ghidul ii conduce pe turisti pe niste scari intortocheate, coborind tot mai jos si mai jos. Undeva, la capatul labirintului, apare o usa pe care scrie -Camera de tortura-. Intra cu totii; inauntru o multime de schelete, unele mai noi, altele mai vechi... Turistii intreaba:
- Ale cui sint ramasitele?
Ghidul raspunde:
- Legenda spune ca aici si-au gasit sfirsitul turistii care n-au dat bacsis ghidului... dar asta este doar o legenda...