Sezonul amintirilor...

 Sezonul amintirilor cu miros de brad și portocale...

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

O fetiță și o pisică....

 Bucurie deplină...

În seara aceasta două fetițe dorm extrem de fericite.

Dorm cum nu au dormit de trei nopți. 

și motanul va dormi liniștit... sperăm, cel puțin, că  a dormit de fapt toată ziua. se vede că nici el nu a dormit de trei nopți. 

Povestea lui o puteți citi pe larg  aici...

Proiect de înțelepciune - poezie

 Ştiu de pe-acum ceasul acela în care

voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mîinile mele foşni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zîmbeai lîngă mine
buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,
şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,
veşnic (sau pînă la moarte).
Şi am să spun că aveai cîte-un profil,
care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriţi ca două gîze imense,
prinse în ploaia de-april.
O să mă laude-acela, fără-ndoială.
« Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală... »
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care...(Nina Cassian, Proiect de înțelepciune)

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Ziua Morților

         Astăzi, de Luminație, de ziua morților în Ardeal, o poezie  cu și despre ei, morții noștri. Poezia   se numește La Lilieci. La Lilieci ( fără legătură cu Halloweenul modern) era numele unui cimitir. 

        Nicaieri nu mănânci o varză cu carne

Mai gustoasă ca-n cimitir,
De ziua morților, când se face pomană
Și toate femeile vii se întrec în de-ale mâncării.

Masa e-ntinsă pe iarbă, la umbra bisericii
Crăpate, de-a răzbit aproape de sfinți crăpătura
Și când bate crivățul, iarna, cred că le degeră colacii de lumină care le strâng tâmplele.

Pe  costree și  troscot se-ntind ștergarele de cânepă,
Ținute, să nu le ia vântul, de strachini și oale smălțuite,
Unele se vor împărți la urmă, poate apucați și voi, mare e
Dumnezeu.
Dar mai e până-atunci, ne ghiorțăie matele, ni s-a lipit burta de șale. Ce face popa ăla, de-ntârzie?
Toți s-au așezat jos, aproape turcește,
Femeile dau peste mâna copiilor care n-au răbdare.
Apare țârcovnicul, lumea se ridică-n picioare, cinstind intelectualul,
Se aude troznet de oase rupte de muncă.
Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei,
De asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa, popa Niță,
Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri c-o medjină,
A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana.
Stingeți lumânările că se consuma curentul, zicea al lui Chirimențu,
Care cum deschide gura începe lumea să râda, are haz, dar acum
Nimeni nu-l aude – se suflă în lumânări pe prescuri: pfu, pfu!
Vecinii te cinstesc cu țuică, peste aburul ciorbei,
Aproape se-ncrucișează cănile cu toarta
Bei și de la unii și de la alții, în cruce, și zici îmbujorat:
„Dumnezeu să primească”, „Să le fie țărâna ușoară” ori chiar „La mulți ani!”
Rudele se cinstesc din aceeași ulcică, pe rând, „tot microbii ăia!”
Mănâncă mai mulți dintr-o strachină, cu linguri de lemn, arse, ciorbă de pui cu fidea.
E de curcan! sau de gâscă? ba e chiar de gâscă,
Ea înoată în grăsime, am bănuit eu ceva. Ori e de rață?
Fasolea sleită cu boia și cu ceapă prăjită pe deasupra – e o minune în zilele noastre.
Ca să nu mai vorbesc de varză cu carne, dar aici să sufli înainte de-a băga-n gură,
Pentru că cel mai rău te arzi cu varza, vorba asta o țin minte
De la fratele meu mai mare.
Zice: domnule, fii atent, mă, să nu te arzi cu varza,
Ca cel mai rău te arzi cu varza, asta o știu de pe front.
Văd că în capul celălalt se-mparte vinul,
Adus în sticle cu gâtul lung, astupate cu coceni de porumb.
Abia așa mâncarea are adevăratul ei gust, viața merită s-o trăiești.
Multe femei au murit pe aici dar, uite, ca n-au dus secretul cu ele.
Oalele sunt de Târgul Jiu, smălțuite, sau de la Oboga, ca și strachinele și taerele.
Se bucură morții, că-și înnoiesc și ei pe lumea ailalta o dată pe an tacâmul,
Lingurile le-or fi păstrând în bocanci, ori dupa ureche, plaivaz?
Bogdaproste, se aude în dreapta și-n stânga, când se împart oalele, ulcelele,
Unii le încearcă cu degetul dacă sună frumos, ăi mai proști râd la ele, fericiți.
După ce s-a luat masa și s-a pus ce-a mai rămas în baniță,
Se cheamă câinii din obișnuință, dar câinii n-au ce căuta în locuri sfinte, au fost lăsați la vatră.
Femeile merg la cimitir și-ncep dintr-o dată să se jelească în gura mare, cu
șiroaie de lacrimi, în mod barbar, ca pe vremuri.
Plivind câte-o buruiană, încercand să îndrepte crucea de lemn
Care-a putrezit, iaca, se hâțână când bate vantul – nu te mai prijoni, mă, de ea.
Copiii se joacă de-a ascunzișul printre morminte,
Voi ai cui sunteți, împielițaților?
Nu călcați pe busuioc și nu ciopliți crucile cu custura,
Că vă taie popa limba.
Cele care au morți mai noi, au mai tras un ropot de plâns,
De cum au intrat pe poartă, și-au pus banițele jos din cap,
Celelalte au fost numai triste și căzute pe gânduri.
E răcoare la umbra bisericii bătrâne, care a rămas aici de când
Era satul în pădure și veneau haiducii de mâncau pe furiș.
Pe Săliște cântă cucul, cimitirul are un aer important, împăcat cu sine.
E bine să fii mort aici, între codri, locul e ferit, nici nu trage,
Clopotul nu te deranjează că nu sună decât de sărbători,
Și duminica dimineață, când cade în misticism, bang-bang, –
cine-o mai fi murit? –
De răsună morții și stafiile.
Cântă păsările și e un miros de lilieci înfloriți,
Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,
Pe vremea când era culoarea nouă și nu crăpase.

 (Marin Sorescu, La Lilieci) 

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Cum alegi mărimea corectă

 De câte ori mergeam prin târguri și vedeam lucruri frumoase, în special haine, mă confruntam cu o problemă: nu întotdeauna le puteam proba. Și atunci ne făcusem o unitate de măsură, care mergea foarte bine la pantaloni si fuste. Introduceam in partea de sus, la taliei, brațul cu punmul strâns, de la pumn  până la cot. Dacă încăpea brațul, era mărimea bună, dacă nu incăpea, era mai mic sau mai mare brațul, atunci nici fusta nu stătea bine. Niciodată nu am greșit aplicând metoda aceasta. 

Dacă trebuie să insiști, dacă trebuie să forțezi, atunci nu e măsura ta. Nu e potrivit pentru tine. Valabil pentru haine, pălării, inele, pantofi, prietenii și iubire... 

bancuri de vreme rea

 – Plouă rău afară, iar nevastă-mea a plecat fără umbrelă.

– Nu vă fie teamă, bănuiesc că se va adăposti în vreun magazin.
– Tocmai de asta mi-e teamă.

 

Ion stă afară în ploaie. Vine nevastă-sa şi îl strigă:
- Mă, Ioane, hai în casă că plouă!
- Lasă,dragă. Stau afară, că plouă şi aici!

Doi tineri fac o plimbare plină de romantism prin ploaie.
La un moment dat însă, el spune:
- Iubito, te-ai mărita cu un bărbat fără un ochi?
- Nu! Categoric nu!
- Atunci, dă-mi să țin eu umbrela ... 

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

gând

 Nu știu dacă cititul salvează lumea, dar cu siguranță salvează omul. 

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Dans poetic

 Toamna-mi îneacă sufletul în fum...

Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare.
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Tragică beţie, moale legănare...

Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.
Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Câtă deznădejde paşii noştri mână!
Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,
Ca un vânt ce-nvîrte uşa din ţâţână...

Mâine dimineaţă o să fim străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Când mi-am plâns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi,
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi --
În nisip, scrîşnită, laşă remuşcare...       

                        Dans, de Nicolae Labiș

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

un gând

 "Dacă te dor durerile tale, ești viu. Dacă te dor durerile altora, ești OM."

            

Câmp de toamnă

 

Câmp de toamnă, Dealu Morii, Bacău

arhiva Muzeului de Etnografie, fotografie din 2013. 

poveste de toamnă

„Se spune că odată, n-are importanță când, undeva, n-are importanță unde, trăiau într-o căsuță dărăpănată două fete, două surori, cele mai sărace din lume. Căsuța avea numai două odăi. Într-una stăteau ele, în cealaltă își ducea zilele un bătrân culegător de zdrențe, căzut în patima beției. Un bețiv liniștit și trist. Una din fete, cea mare, muncea din greu ca să aibă cu ce s-o crească și pe sora ei mai mică. N-aveau părinți, erau singure pe pământ.

Într-o toamnă fata cea mică s-a îmbolnăvit. A făcut febră mare, nu mai mânca, nu mai vorbea, părea că vrea să moară. Cu multe rugăminți, cu lacrimi, sora mai mare a reușit să înduplece un doctor să vină la patul bolnavei. Acesta a consultat-o cu grijă și când a terminat a făcut un gest de neputință. A vorbit cu mare tristețe în glas: “Aș fi vrut să-ți dau vești bune dar nu pot să te mint. N-ar folosi la nimic. Cum să-ți spun eu?...Vezi, când în copăcelul ăsta din fața geamului vostru n-o să mai fie nicio frunză, atunci n-o să mai fie pe lume nici sora ta. Îmi pare rău, îmi pare tare rău...”

Pentru că, pesemne, doctorul n-a vorbit destul de încet, fetița bolnavă a auzit totul. De atunci a trăit numărând frunzele copacului. Era toamnă, frunzele cădeau, se împuținau și zilele ei. A venit prima brumă și au căzut alte frunze, din puținele rămase. Într-o noapte s-a pornit viscolul și pe o creangă de sus a copacului a rămas o singură frunză. Fetița nu și-a dezlipit ochii de pe ea, până ce s-a lăsat seara și copacul a fost acoperit de întuneric. În seara aceea fetița a cerut surorii ei s-o primenească și s-o culce îmbrăcată. Dimineața au trezit-o frigul din cameră și frigul din suflet. S-a ridicat cu greu în capul oaselor și s-a uitat pe geam, cutremurată de spaimă. Frunza era acolo, singură, clătinată de vântul înghețat. Și acolo a rămas frunza toată iarna, până în primăvară, când copăcelul a înmugurit și s-a umplut cu frunze verzi.

Din fericire, fata cea mica s-a înzdrăvenit și a trăit, în pace, până la adânci bătrânețe, poate că mai trăiește și acum, fără să știe că într-o noapte, când nu l-a văzut nimeni, bătrânul culegător de zdrențe a legat cu o ață ultima frunză rămasă pe o creangă de sus a copacului…“

Dragostea...

 A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca și a vorbi despre Dumnezeu. Așa cum există oameni care nu cred în Dumnezeu, tot așa exista oameni care nu mai cred în dragoste.

***

Dragostea pe care o revărsam asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate pînă atunci în întuneric . Prin iubire cunoaștem și vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să știe ce înseamnă să fii văzător cu duhul, trebuie să știe că asta înseamnă să iubești.

***

Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca și noi, fiecare la rîndul nostru, să facem același lucru cu aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui, și asemenea lui Dumnezeu sîntem cînd iertăm. Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea.

Ieromonah Savatie Baştovoi , Carte de despărşire, Ed.Cathisma, Bucureşti, 2013

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Îndemn

 "Caută a trezi pe oameni cum trezește Dumnezeu toate în fiecare dimineață, prin lumină!" 

                                                                                                    (N. Iorga)

Anunț :)

 Bă, sunt cel mai fericit. Astăzi mi-am cumpărat noul iPhone 6+. Are un ecran de 5.5 inch, procesor iPhone dual core SGS5 2.5 GHZ Quad Core, memorie RAM iphone 1 GB RAM SGS5 3 GB RAN, camera foto iPhone 8 MP SGS5 16 MP. E belea, jur.

În fine, știe cineva un croitor bun care poate să-mi mărească buzunarele la toți pantalonii?

Spovedania modernă

 Că tot e post :))))

La biserică, preotul se întâlneşte cu un tânăr enoriaş:

– Ce te aduce la biserică, Ioane?
– Iaca, am venit să mă spovedesc.
– Nu-i nevoie, spune preotul, că ţi-am citit blogul…

politica si ardelenii

 Trei ardeleni vin cu trenul de la București la Cluj. Pe la Ploiești unul zice:

Oof!
Pe la Sibiu al doilea zice:
Oof! Oof!
Pe la Alba-Iulia al treilea zice:
Oof! Oof! Oof!
Ajung la Cluj și primul zice:
No, bine c-am ajuns că, iaca, tăt drumul vorbirăm numai politică!

timpul...

             Managementul timpului este un oximoron. Timpul este în afara controlului nostru, iar ceasul continuă să bifeze indiferent de modul în care ne ducem viața. Managementul prioritar este răspunsul la maximizarea timpului pe care îl avem.                   - John Maxwell

            Timpul este mai valoros decât banii, deoarece timpul este de neînlocuit. -       John Maxwell

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Întrebări și răspunsuri

 Cine este cel mai bun profesor?

– Suferinta.

Iar cel mai rau profesor?

– Placerea.

Care este abilitatea cea mai rara?

– Capacitatea de a da.

Cea mai buna abilitate?

– Capacitatea de a ierta.

Care este cea mai dificila abilitate?

– Abilitatea de a tacea.

Care este cea mai importanta abilitate?

– Abilitatea de a cere.

Care este cea mai necesara abilitate?

– Capacitatea de a asculta.

Care este cea mai periculoasa lupta?

– Cea fanatica.

Care este obiceiul cel mai neplacut?

– Cheful de cearta.

Care este obiceiul cel mai nociv?

– Vorba multa.

Care persoana este cea mai puternica?

– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.

Care persoana este cea mai slaba?

– Oricine se simte mai puternic.

Care este persoana cea mai inteligenta?

– Cea care isi urmeaza inima.

Ce afectiune este cea mai periculoasa?

– Atasamentul de corpul fizic

Cine este cel mai sarac?

– Cine iubeste cel mai mult banii.

Cine este mai aproape de Dumnezeu?

– Cel milostiv.

Cine este cel mai slab?

– Care Invinge pe altii.

Cine este cel mai puternic?

– Care invinge pe sinele sau.

Cum sa te lupti cu problemele?

– Cu bucurie.

Iar cu suferinta?

– Cu rabdare.

Care este semnul unui suflet sanatos?

– Credinta.

Care este semnul unui suflet bolnav?

– Disperarea.

Care sunt semnele actiunilor gresite?

– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?

– Pacea sufleteasca.

Treptele nevoinței

 De nu poți face 20 de metanii, fă 10, iar de nu poți face nici 10, fă închinăciuni. Dar fă!

De nu poți sta o oră la rugăciune, stai măcar 5 minute, dar stai!

De nu poți ajuna, măcar postește!

De nu poți face bine, măcar nu face rău.

De nu poți construi biserici, construiește măcar o troiță, și de nu poți nici măcar o troiță, dă 1 leu săracului.

De nu poți construi fântâni, dăruiește măcar un pahar cu apă. Fii milostiv cumva!

De nu poți întoarce străinii la calea lui Dumnezeu, întoarce-i măcar pe cei ai casei.

De nu poți vorbi frumos, măcar taci!

De nu poți să acoperi greșeala celuilalt, măcar nu-l pârî.

De nu poți face pace, măcar nu aduce tulburare.

De nu poți ajuta cu fapta, ajută măcar cu vorba, și de nu poți nici cu vorba, măcar nu pune piedici.

De nu poți iubi pe vrăjmași, măcar nu-i urî.

De nu te poți bucura de darul celuilalt, măcar nu-l invidia.

De nu poți aduce bucurii, măcar nu întrista.

De nu poți fi sfânt, fii măcar om.

De nu poți să nu păcătuiești cu gândul, măcar nu păcătui cu fapta.

De nu poți fi tu cinstit, măcar nu împiedica pe ceilalți să facă binele.

De nu poți fi tu drept, măcar nu-i judeca pe cei ce vor să trăiască drept.

De nu poți urca pe scara virtuților, măcar nu da înapoi.

Mai multe despre noi puteti citi aici, aici si  aici

Rugăciune

 

Craiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalța-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pamântului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!                       (Rugăciune, Mihai Eminescu)

un gând vechi

 ,,Biserica au creat limba, au sfinţit-o şi au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat’’( Domnul Mihai Eminescu,Timpul, 10 octombrie 1881)

glume de sezon

 Am râs de câine că are carnet pt vaccinări...

Astăzi mi-am făcut al șaselea vaccin. 

Și tot nu îmi place cum am ieșit în poză. :)