Gând bun

 "Pacea nu este ceva ce ți-ai dori." Este ceva ce creezi, ceva ce ești, ceva ce faci și ceva ce dai mai departe. ”

Robert Fulghum

Ovidenia

 “Ovidenie, cum era numită tradițional „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, putem spune că această este o sărbătoare a luminii, „prag de iarnă” care anticipă „capul de iarnă”, reper hibernal la 30 noiembrie, de Sântandrei.

Ca sărbătoare a luminii, Ovidenia distruge întunericul malefic al iernii în care apar termenii proprii legendelor mitico-religioase legate de această zi, cum sunt: prima apariție, vederea și văzul ca simbolistică fenomenologică cosmică a luminii. În unele legende populare se crede că s-a născut Iisus Hristos, deci prima vedere (viziune) a lumii când cerul se deschide și animalele vorbesc. Magia văzutului capătă forme dintre cele mai variate, practici magice apotropaice (pentru a avea vederea cât mai bună) și de propițiere (lumânările pentru copii morți nebotezați, oameni care s-au înecat și morții care nu au avut parte de lumânări aprinse la trecerea în tărâmul celălalt). La fel descântătoarele satului „încep să vadă mai tare” și să acumuleze putere magică. În satul hunedorean tradițional acestea erau manifestări obișnuite ținute mai mult de femei. „Mai tot satul mergea la biserică de Intrarea Maicii Domnului, se aprindea lumini pentru copiii duși pe a lume nebotezați câți or fi fost, dar și pe ăi morți făr-de lumină, apoi dădeam pomeni la săraci, mâncare și beutură ca să se liniștească morții și să aibă calea luminată pe cealaltă lume”, ne zicea Ana Furdui din satul Tisa, de pe Valea Mureșului.”

Text - Etnolog Marcel Lapteș

Mai multe texte despre noi puteti citi aici si aici.

Gluma de joi

 Azi m-am dus să sar cu parașuta. 

Mare greșeală...

În caz că nu știți, la primul salt nu te lasă singur, te leagă cu un ham de un tip și trebuie să sari cu el...

In fine, tipul își leagă hamul de mine, tragem aer în piept și sărim. După vreo 2 minute mă întreabă: „Și, de cât timp ești instructor?”

Vremea dovlecilor

 Binecuvântări de toamnă cu dovleci frumoși și dolofani...

Zilele astea am văzut mai mulți dovleci decât prevede legea, ca să folosesc o expresie care îmi place. 

Peste tot, în toate magazinele, în toate vitrinile, pe stradă în mâinile copiilor care mergeau spre grădiniță sau spre școală, pe net sau în lumea mică a căsuțelor noastre, am tot văzut copii desenând, decupând sau ornând în moduri diferite feluri și mai diferite de dovleci. A fost așa ca o feerie cu dovleci. 

Și noi am cumpărat, atât din cel plăcintar, cât și din cel decorativ și ne-am bucurat de el. Ăncă mai avem unul plăcintar, nu ne-am indurat să-l tăiem, deși pe ultimul pe care l-am făcut în cuptor l-am nimerit tare bun și dulce. 

O toamnă cât mai colorată și cât mai aromată să aveți!

Mai multe texte despre noi puteti citi aici, aici  si aici.