“Ovidenie, cum era numită tradițional „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, putem spune că această este o sărbătoare a luminii, „prag de iarnă” care anticipă „capul de iarnă”, reper hibernal la 30 noiembrie, de Sântandrei.
Ca sărbătoare a luminii, Ovidenia distruge întunericul malefic al iernii în care apar termenii proprii legendelor mitico-religioase legate de această zi, cum sunt: prima apariție, vederea și văzul ca simbolistică fenomenologică cosmică a luminii. În unele legende populare se crede că s-a născut Iisus Hristos, deci prima vedere (viziune) a lumii când cerul se deschide și animalele vorbesc. Magia văzutului capătă forme dintre cele mai variate, practici magice apotropaice (pentru a avea vederea cât mai bună) și de propițiere (lumânările pentru copii morți nebotezați, oameni care s-au înecat și morții care nu au avut parte de lumânări aprinse la trecerea în tărâmul celălalt). La fel descântătoarele satului „încep să vadă mai tare” și să acumuleze putere magică. În satul hunedorean tradițional acestea erau manifestări obișnuite ținute mai mult de femei. „Mai tot satul mergea la biserică de Intrarea Maicii Domnului, se aprindea lumini pentru copiii duși pe a lume nebotezați câți or fi fost, dar și pe ăi morți făr-de lumină, apoi dădeam pomeni la săraci, mâncare și beutură ca să se liniștească morții și să aibă calea luminată pe cealaltă lume”, ne zicea Ana Furdui din satul Tisa, de pe Valea Mureșului.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu