Despre judecata lui Dumnezeu

Un călugăr din pustia Schetică, mergând la Alexandria să-și vândă lucrul mâinilor sale, căci făcea coșuri, a văzut o înmormântare. Murise ighemonul acelei cetăti, un mare păgân, care omorâse mii de creștini, că era pe timpul marilor persecuții. Era o zi frumoasă și mergea tot orasul după el, îl ducea la groapă.

Când a ajuns acasă, a aflat că un pustnic mare, care viețuia în pustie de 60 de ani și trăia numai cu rădăcini și cu ce găsea prin pustie, a fost mâncat de o hienă.

Atunci s-a gândit călugărul: ighemonul, care a omorât mii de creștini, cu câtă cinste mergea la groapă, iar călugărul acesta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani și a trăit numai în post și rugăciune, l-a mâncat hiena! Se întâmplă ca un om să fie rău, să fie păcătos, și-i merge bine. Altul este bun, dar copiii îi sunt răi și neascultători, soția îi este bolnavă, iar el scapă de un necaz și dă peste altul. Unul este rău și trăiește mult, iar altul este bun și moare devreme. Uite, un creștin este bun, se roagă lui Dumnezeu, postește, și numai de necazuri dă, iar altu-i rău, înjură, bea, și pe acela nu-l pedepsește Dumnezeu.  Cel bun are numai necazuri, iar cel păcător este sănătos și bogat, are trecere, ajunge mare în dregătorii, în cinste și în toate îi merge bine.

 Ce fel de judecăți are Dumnezeu? Mi se pare că Dumnezeu, fiind prea bun, îngăduie și lucruri nedrepte. Am să mă rog lui Dumnezeu să-mi arate cum sunt judecătile Lui.

Iar, pentru că-l iubea, având viață sfântă,  Dumnezeu a vrut să-l întelepțească, căci judecățile lui nimeni nu le poate ști.

Odată a plecat pustnicul singur la Alexandria să-și vândă coșurile. El le vindea și cumpăra pâine din care făcea pesmeți.  Era un drum lung, cale de trei zile. Dar cum a pornit de la peștera lui, într-o poiană frumoasă, i-a iesit în cale un alt călugăr, tânăr, foarte frumos.
– Blagosloveste, părinte!
– Domnul, fiule, să te blagoslovească!
– Unde mergi, părinte?
– Mă duc până la târg, să-mi vând lucrul mâinilor.

-Părinte, eu tot la Alexandria merg.
– Slavă lui Dumnezeu că am tovarăs de drum!
După ce i-a luat sarcina bătrânului, călugărul cel tânăr i-a spus:
– Părinte, uite ce este. Știi ce trebuie să facă călugării când merg la drum! Să se roage tot timpul și să vorbească cu Dumnezeu. Asta este datoria călugărului și a crestinului, când merg pe drum, să se roage.
– Așa, părinte, până la Alexandria ne căutăm de rugăciune!
– Să nu vorbim un cuvânt! i-a zis cel tânăr. Mergând noi pe drumul ăsta trei zile, ai să vezi la mine niste lucruri înfricoșate. Să nu vorbești, să nu mă judeci și să nu-ți calci jurământul.
– Da, fiule! Dacă mi-o ajuta Dumnezeu, nu voi mai vorbi!

Și au pornit amândoi. Călugărul tânăr ducea coșurile și mergeau tăcând.

Pe la amiază, când soarele ardea foarte tare, au dat de un sat și au iesit înaintea lor doi oameni tineri:
– Părintilor, de acum nu mai puteti călători, pentru că soarele arde foarte tare. Haideți la noi!

Acei doi tineri i-au primit cu mare cinste, căci în Orient, în timpul zilei nu poti călători, decât numai dimineata și seara. Si acolo asa-i traditia, cum te-a primit în casă, să te spele pe picioare. Pentru că acolo nisipul este foarte fierbinte si când ai ajuns în casa omului si-ti dă oleacă de apă rece pe picioare, îti face mare bine.

Acei tineri, când au aflat că sunt din pustia Schetică, unde erau numai călugări sfinti – Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Sisoe cel Mare, Sfântul Onufrie cel Mare și alti mari sihastri care-i avem în calendar – i-au primit cu mai mare cinste, cu dragoste, le-au spălat picioarele, i-au odihnit și i-au pus la masă. Tinerii aceia aveau în casă un vas de argint, foarte scump, ce rămăsese din neam în neam. În acel vas le-au pus mâncare pustnicească, din evlavie, dându-le cuvenita cinste.Călugării au mâncat, au muțumit și s-au dus să se odihnească, că erau obositi.

Spre seară, când să plece la drum, călugărul cel tânăr a furat vasul de argint. Călugărul cel bătrân a văzut și se gândea: „Ia uite! Ne-au primit oamenii cu atâta cinste, ne-au spălat picioarele, ne-au dat mâncare, și călugărul ăsta a furat blidul de argint”. Mergând ei mai încolo, au trecut peste o punte. Călugărul cel tânăr a făcut cruce pe acel vas și l-a aruncat în apă. Bătrânul a văzut si se gândea: „Ce nedreptate! De ce o fi luat blidul si l-a aruncat în apă? De ce nu l-a lăsat acolo?” Dar a tăcut, că avea legământ ca până la Alexandria să nu vorbească.

A doua zi pe la amiază, trecând printr-un sat, le-a iesit în cale un gospodar:
– Părintilor, nu mai puteti merge de-acum, că este soare si este căldură mare. Haideti la noi să vă odihniti câteva ore si mai către seară veti pleca iarăsi! Omul acela avea un câine rău legat, care păzea toată gospodăria. I-a primit omul, i-a ospătat, i-a odihnit. Mai către seară, când a început a se răcori, au plecat ei. Călugărul cel tânăr s- a dus înapoi si fără să observe stăpânul, a făcut o cruce peste câine si câinele a sărit în sus si a murit. Atunci bărbatul vedea, dar tăcea: „Ce treabă-i asta? Acolo a furat blidul de argint, aici a omorât câinele!”

Mergând ei a doua zi, în drum au trecut pe lângă o cârciumă. Acolo nu mai vorbeau de Dumnezeu, vorbea alcoolul în capul lor: chiuiau, cântau, fluierau, înjurau; si când i-au văzut pe călugări, au început a striga: „Uite popa, măi!” – omul când este beat, nu mai vorbeste el, vorbeste diavolul! Călugărul cel bătrân n-a zis nimic, îsi căuta de drum. Dar cel tânăr se întoarce la cârciumă si face trei metanii. După ce s-a închinat la cârciumă a plecat mai departe.

În marginea pădurii era un sat si o biserică pustie. Nu avea nici cruce, usile luate, geamuri sparte; biserică pustie, părăsită de vreo 40 de ani. Călugărul cel tânăr a luat câteva pietricele, le-a însemnat cu Sfânta Cruce si a început a arunca în biserică. Dar călugărul cel bătrân zicea în mintea lui: „Ia uite, măi! Dacă ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi făcut acestea. Dar este de la diavolul, că la cârciumă s-a închinat, iar în biserică aruncă cu pietre”. Dar nu avea voie să vorbească. Mai era până la Alexandria o zi.

A treia zi dimineată, mergând ei în marginea unui sat, ajung la o casă acoperită cu paie si cu stuf. Pe prispa casei erau cinci copilasi care plângeau. Călugărul cel bătrân a scos ceva din rucsac si le-a dat. Apoi i-a întrebat.
– De ce plângeti?
– Ieri au îngropat-o pe mama!
– Dar tată aveti?
– Tata a murit anul trecut.

Ei n-aveau, săracii, nici tată, nici mamă. După ce au plecat, călugărul cel tânăr se întoarce înapoi si dă foc casei. Copiii au fugit care încotro.

Călugărul cel bătrân se gândea: „Acesta este om? A dat foc la casă! Doamne, cât am să mai rabd eu pe ucigasul acesta? Acolo s-a închinat la cârciumă, dincolo a bulgărit biserica! Ăsta numai rele face!” Dar tăcea din gură, că seara ajungeau la Alexandria în oras. Când au ajuns la Alexandria era seară. Acolo era o vilă mare și proprietarul nu era acasă. Călugărul cel tânăr s-a uitat oleacă la casă, si numai ce-l vede pe vârful casei. Într-un ceas a desfăcut toată casa. A sfărâmat acoperisul, usile, geamurile, tot ce era în casă a stricat.

Cel bătrân s-a minunat cum într-un ceas a sfărâmat toată casa, și s-a speriat când a văzut. Dar acum, fiindcă ajunsese la Alexandria, putea vorbi. Când s-a dat jos acela, după ce a sfărâmat toată casa omului, l-a luat deoparte si l-a întrebat:
– Ia ascultă, frate! De acum nu mai pot tăcea! A fost jurământ între noi să nu vorbim până aici. Să-mi spui tu mie ce esti tu! Drac esti, om esti, ori înger esti!
– Dar de ce, părinte? Am făcut ceva rău?
– Măi, dar de trei zile, de când mergem împreună, ai făcut numai lucruri rele!
– Dar ce-am făcut, părinte, rău?
– Păi bine, măi, oamenii aceia de acolo, când ne-am coborât din munte, nu ne-au primit? Nu ne-au ospătat? Si ce au avut ei mai scump, un blid de argint, nu l-ai furat de acolo si l-ai aruncat în apă?
– Si ce zici, părinte?
– Rău ai făcut! Mare sminteală, că oamenii aceia ne judecă că am furat!

-Părinte, trei lucruri mari si bune am făcut acolo! Blidul acela de argint era litierul de la biserica din acel sat. Îl furase străbunicul acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dânsul cu slovă bisericească veche: „Acesta este litierul bisericii Sfântul Nicolae, donat de familia cutare, si cine îl va înstrăina de la biserică să stea în iad până îl va întoarce înapoi”.

Asa scria pe blid. Si din cauza blidului aceluia, nouă suflete care l-au folosit se munceau în iad. Si acum aveau să meargă si acestia în iad, fiindcă îl foloseau. Si mie mi-a fost milă de dânsii si am furat blidul; dar mie nu mi-a trebuit, că l-am aruncat în apă. A doua zi va veni paraclisierul bisericii să se scalde în apa aceea, si va afla vasul. Acela de la biserică, cunoscând slova bisericii, o să-l ducă la preot. Si când va pune blidul în Sfântul Altar, cei nouă vor iesi din iad, pentru că este scris acolo: „Să stea în iad până îl vor întoarce înapoi”. Deci eu, părinte, trei lucruri bune am făcut acolo: i-am scos si pe acei nouă din iad, i-am păzit si pe acestia vii să nu intre, si am dat si blidul bisericii înapoi, ca să-l aibă, că era de mare nevoie. Si tu zici că rău am făcut, dar eu bine am făcut!

Atunci s-a minunat bărânul. „Ia uite, frate, cum a fost. Si eu socoteam că este hot, că a furat blidul!
– Dar acolo, de ce ai omorât câinele omului?
– Si acolo am făcut treabă bună! Câinele acela păzea toată gospodăria, dar a doua zi avea să turbeze. Si când trebuia să vină stăpâna să-i dea de mâncare, avea s-o muste si mare scârbă avea să fie la casa omului aceluia! Fiindcă ne-a primit pe noi, mi-a fost milă de ei si am omorât câinele mai înainte, să n-o muste pe stăpână. Si tu zici că rău am făcut, dar eu bine am făcut!
– Dar la cârciumă de ce ai făcut cruce si te-ai închinat?
– Si acolo am făcut treabă bună! În cârciuma aceea veniseră cei mai mari gospodari din sat. Epitropul bisericii, primarul si un mare gospodar. Ei s-au sfătuit să pună mână de la mână si să facă biserica din sat care era părăsită. Atunci când am trecut noi, ei au zis: „Doamne ajută să facem biserica!”  Măcar că erau în cârciumă, eu am văzut că oamenii au vrut să facă treabă bună, am făcut si eu trei metanii si am zis: „Doamne, ajută-le să facă biserica!” Si tu zici că rău am făcut, dar eu bine am făcut. Eu nu m-am închinat la cârciumă, m-am închinat lui Dumnezeu, să le ajute celor ce au pus hotărârea să refacă biserica părăsită.

S-a minunat bătrânul, zicând: „Nici aici nu am avut dreptate!”
– Dar acolo, când am ajuns în marginea satului, de ce ai aruncat cu pietre în biserică?
 -Aceea era biserica cea pustie! Si biserica fiind pustie, dracii jucau pe Sfânta Masă, pe geamuri, pe biserică si râdeau de pustiirea lăcasului lui Dumnezeu, si mi-a fost ciudă. Si ai văzut că am făcut cruce pe acele pietricele si am început a zvârli în biserică, iar diavolii au fugit de acolo! Eu n-am bulgărit biserica, ci pe diavolii care erau acolo!

– Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor? Ai văzut copilasii si nu ti-a fost milă de ei?
– Ba mi-a fost mai milă ca tie! Si am făcut foarte bine. Ai văzut că acei copilasi nu aveau nici mamă, nici tată, si au rămas cu cocioaba aceia de casă. Dar nu stiau ei că în prispa casei este o comoară ascunsă de un străbunic de-al lor. Un vas cu bani de aur curat. Si eu am dat foc casei, că ei trăiau în sărăcie si nu stiau că au comoara în prispa casei. După câteva zile, copiii vor căuta pe-acolo să vadă ce-a mai rămas, si vor da de această comoară si o să cheme pe un mos de-al lor, care-i epitropul bisericii. Acela, fiind un om cu frica lui Dumnezeu, va lua în grija sa copiii aceia si cu banii găsiti le va face o casă mare cu tot ce le trebuie, o să-i poarte prin scoli si o să ajungă oameni mari si credinciosi. Si tu zici că rău am făcut, părinte, că am dat foc casei, dar eu am făcut bine, că dacă nu dădeam foc casei, nu găseau comoara!
– Dar aici de ce-ai stricat casa!
– Părinte, casa asta frumoasă a fost făcută cu bani de furat. Si era poruncă de la Dumnezeu asa: „Fiindcă s-a făcut cu osteneală străină si cu bani de furat, aici bărbat cu femeie niciodată nu vor trăi! Femeia trebuia să moară la primul născut. Numai bărbatul văduv avea să trăiască toată viata în casa aceasta”. Si am stricat casa, că ei sunt dusi la o nuntă, si când vor veni si vor vedea că totul este sfărâmat, vor face înapoi o casă mai mică, cu osteneala lor proprie si nu va mai muri nevasta la primul copil. Si tu zici că rău am făcut, dar eu am făcut bine după voia lui Dumnezeu.

Atunci a întrebat călugărul:
– Să-mi spui tu mie, măi frate, câte minuni mari ai făcut, ce esti tu?
– Dar să-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu!
– Eu mă rog de câtiva ani să-mi arate Dumnezeu judecătile Lui, că mi s-a părut că multe lucruri nedrepte îngăduie Dumnezeu în lumea asta.
– Da? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este de departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor. Cum ai îndrăznit tu, un om, să cerci judecătile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu n-a vrut să te piardă, că putea să te piardă pentru iscodirea asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Vezi câte ai judecat tu de mine? Câte am făcut, ti s-au părut că sunt rele; că am furat vasul, că am dat foc casei și câte am făcut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de mare folos s-au făcut. Au fost bune după judecătile lui Dumnezeu, nu după judecătile oamenilor!

Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem judecătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.

Inceput de iarna

cu atmosfera pe masura:

Mai multe despre noi puteti citi aici si aici!

Teatrul de Păpuşi Puck – Spectacolele lunilor noiembrie / decembrie 2014

Teatrul de Păpuşi Puck – Spectacolele lunilor noiembrie / decembrie 2014
Pret bilet: 10 lei.
Abonament (5+1 spectacole) – 40 lei
Grupuri organizate: 5 lei
VITÉZ LÁSZLÓ ŞI MAGICIANUL
15 noiembrie, h11.00
Spectacol în limba maghiară
Vârsta recomandată: 3+ ani
HOCUS POCUS
Un spectacol de Florin Suciu Buh
16 noiembrie, h11.00 si h12.30
Vârsta recomandată: 3+ ani
FRUMOASA DOMNITA TRESTIE
22 noiembrie, h11.00
Spectacol în limba maghiară
Vârsta recomandată: 3+ ani
CENUŞĂREASA
După Fraţii Grimm, regia Mona Marian
23 noiembrie, h11.00 si h12.30
Vârsta recomandată: 4+ ani
CADOU
PREMIERA – spectacol în limba maghiară
29 noiembrie, h11.00
Vârsta recomandată: 3+ ani
CADOU
Spectacol în limba maghiară
6 decembrie, h11.00
Vârsta recomandată: 3+ ani
PUNGUŢA CU DOI BANI
După Ion Creangă, scenariul şi regia Decebal Marin
7 decembrie, h11.00 si h12.30
Vârsta recomandată: 4+ ani
TE AŞTEPT
Spectacol în limba maghiară
13 decembrie, h11.00
Vârsta recomandată: 3+ ani
CRĂIASA ZĂPEZII
După H.Ch. Andersen, scenariul şi regia Traian Savinescu
14 decembrie, h11.00 si h12.30
Vârsta recomandată: 5+ ani
CADOU
Spectacol în limba maghiară
20 decembrie, h11.00
Vârsta recomandată: 3+ ani
ALBĂ CA ZĂPADA
După Fraţii Grimm, scenariul şi regia Decebal Marin
21 decembrie, h11.00 si h12.30
Vârsta recomandată: 4+ ani

Concert caritabil

Un concert deosebit

Carte este un concert caritabil, un eveniment organizat de două studente de la Comunicare şi PR, care va avea loc sâmbătă, 29 noiembrie 2014, începând cu ora 14.00, la Muzeul de Etnorgafie al Transilvaniei, de pe strada Memorandumului nr. 21.

Biletul de intrare va fi reprezentat de donația unei cărți, iar volumele colectate vor fi folosite pentru a crea o bibliotecă pentru copiii care frecventează centrul de zi al FRCCF și pentru a mări numărul și diversitatea cărților pe care le au la dispoziție elevii de la Școala Generală Căpușu Mare, din județul Cluj.

Vă invităm să vă alăturați cauzei noastre și să ne oferiți sprijinul pentru a asigura succesul acestei inițiative. Implicarea dumneavoastră activă va avea drept finalitate colectarea unui număr semnificativ de cărți, care vor fi de folos pentru extinderea orizontului copiilor.

Solistele de muzică populară Andreea Ciupe, Raluca Pascalău, Anuța Iuga, Anastasia Călin și Lucia Olimpia Guzu s-au alăturat benevol acestei cauze și promit un spectacol remarcabil, cu iz maramureșean.

„Acest eveniment este rezultatul unei teme de seminar, este răspunsul unei provocări pe care ne-a lansat-o doamna profesoară Veronica Ioana Ilieș. Tatăl meu mi-a inspirat dragostea pentru folclor și sper să îi inspir și eu pe clujeni. Alături de colega mea, Georgiana, am pus la cale acest spectacol, prin care dorim să atragem atenția că așa cum folclorul fundamentează cultura noastră, cărțile sunt vitale pentru dezvoltarea armonioasă a viitoarei generații”, a declarat Oana Cristina Font, co-organizatoare a evenimentului Carte.

Proiectul Studenții de la CRPP din cadrul FSPAC, UBB, Cluj-Napoca pentru comunitate se află la ediția a IV-a și presupune implicarea studenților în campanii de responsabilitate socială universitară, iar în acest an se vor desfărșura sub egida Prin cultiură și artă să ajutăm. Acest proiect a fost inițiat și coordonat de Lector dr. Veronica Ilieș.

Informatiile sunt luate din presa locala. 

Mama m-a invatat...

 1. Mama m-a învăţat SĂ APRECIEZ O TREABĂ BINE FĂCUTĂ.    
"Dacă vreţi să vă omorâţi între voi, mergeţi afară.  De-abia am terminat de făcut curat." 
2. Mama m-a învăţat ce e RELIGIA.    
"Roagă-te să iasă pata aia din covor" 
3. Mama m-a invăţat ce e LOGICA.    
"Pentru că aşa am zis eu,de-aia." 
4. Mama m-a invăţat MAI MULTA LOGICA .
"Dacă o cazi de pe leagan şi-ţi rupi gâtul, nu te mai iau cu mine în oraş."
 5. Mama m-a învaţat ce e IRONIA.    
"Plângi în continuare, şi o să-ţi dau eu motive pt. care să plângi." 
6. Mama m-a învaţat ce e CONTORSIONISMUL.    
"Uită-te la murdăria de pe ceafa ta." 
7. Mama m-a învăţat ce e VREMEA.   
"Camera ta arată de parca a trecut o tornada prin ea." 
8. Mama m-a învăţat ce e IPOCRIZIA.    
"Dacă ţi-am zis o dată, ţi-am zis de un milion de ori: Nu exagera!" 
9. Mama m-a învăţat despre CICLICITATEA VIETII.    
"Eu te-am facut,eu te omor!" 
10. Mama m-a învaţat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI.    
"Nu te mai comporta ca taică-tău." 
11. Mama m-a învaţat ce e INVIDIA.    
"In lume sunt milioane de copii mai puţin norocoşi care nu au părinţii la fel de minunaţi cum ai tu." 
12. Mama m-a învăţat ce e ASTEPTAREA.   
 "Aşteaptă numai pâna ajungem acasă." 
13. Mama m-a învăţat ce înseamnă A PRIMI.    
"O să ţi-o primesti cand ajungem acasa." 
14. Mama m-a învaţat ce e UMORUL.    
"Când o să-ţi tai degetele de la picioare jucându-te cu maşina de tuns iarbă, să nu alergi plângand la mine." 
15. Mama m-a învăţat CUM SA DEVIN UN ADULT.    
"Daca nu mănânci legume, nu o sa mai cresti niciodată." 
16. Mama m-a învaţat ce e GENETICA.    
"Esti exact ca taică-tău." 
17. Mama m-a învaţat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC.    
"Inchide uşa dupa tine. Ti de pare ca te-ai născut într-un cort?" 
18. Mama m-a învaţat ce e INTELEPCIUNEA.   
 "Când o sa fii de vârsta mea, o să întelegi." 
19. Si preferata mea, mama m-a învaţat ce e JUSTITIA.   
 "Într-o buna zi, o să ai şi tu copii. Şi sper ca o să fie exact ca şi tine."


 Mai multe despre noi puteti citi aici si aici!

O predica deosebita

Predica Arhim. Hrisostom Radasanu la Pilda Samarineanului Milostiv (2011).
Manastirea Sihastria Putnei.

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin!
Parintilor, fratilor si surorilor,
Citim la inceputul Evangheliei pe care a randuit-o Sfanta Biserica sa fie pusa acolo, in lacasul de taina al sufletului nostru, urmatoarele cuvinte:
„Un om se pogora de la Ierusalim la Ierihon”.
Ce nebunie! Ce grozava nebunie! Auzi, sa te pogori de la Ierusalim la Ierihon! De la Ierusalimul care adapostea casa regelui si ale dregatorilor celor inalti, a Ierusalimului care era capitala, a Ierusalimului care era cetate aleasa a lui Dumnezeu, a Ierusalimului unde salasluisera odinioara imparatii cei vestiti: David, si Solomon, si cei de un neam cu dansul, a Ierusalimului in a carui inima se afla Templul Domnului, locasul slavit in care Dumnezeu Isi asezase si Isi aratase slava Sa. De la Ierusalim asadar, de la acest Ierusalim asadar, se pogora un om. Catre ce? Catre Ierihon. Ierihonul era acea cetate veche, prima dintre cetati care a fost cucerita de catre Iosua, dupa ce, impreuna cu poporul lui Dumnezeu, a trecut Iordanul. Acea cetate care, prima, a stat impotriva poporului lui Dumnezeu. Si prima care a fost si nimicita. Caci, spune Scriptura, de 7 ori au inconjurat preotii lui Dumnezeu, impreuna cu Chivotul Legii, in sunet de timbal si de cetera, in sunet de trambita si de organe, acea cetate, pana ce zidurile ei au cazut cu totul. Spre acel Ierihon despre care se stie ca si in ziua de astazi este zidit sub nivelul marii, in apropierea unui loc despre care se stie ca adapostise odinioara cetatile faradelegii: Sodoma si Gomora. Ce nebunie asadar, sa lasi cetatea lui Dumnezeu pentru a te pogori la o cetate a pacatului!
Caci, dorind sa fuga de Ierusalim, toti cei pacatosi mergeau la Ierihon. Era viata mai dulce, traiul poate mai linistit. Pe inaltimile Ierusalimului vantul batea cu putere, la Ierihon lumea era mai ferita. Pe inaltimile Ierusalimului poate si soarele era mai neindurator, pe malurile Iordanului insa, la Ierihon, clima era mai racoroasa, poate mai blanda. Nu degeaba acolo regii Idumeii, printre care si Irod cel Mare, isi facusera palatul de iarna, unde se retrageau atunci cand vremea aspra de la Ierusalim ii alunga de acolo.
Un om, asadar, se pogora de la Ierusalim la Ierihon. Si ce nebunie, ce grozava nebunie! In acel om vedem destinul fiecaruia dintre noi, vedem destinul umanitatii intregi. Caci daca este adevarat ca parabola samarineanului milostiv vorbeste despre vindecarea pe care Domnul o aduce neamului intreg omenesc, atunci trebuie sa intelegem ca acel om suntem noi, cu totii impreuna, si fiecare in parte. Iar Domnul, ca un medic desavarsit ce este, Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, uitandu-Se la starea noastra spune intr-o simpla propozitie totul: Oamenii acestia, umanitatea intreaga, se pogoara! Se pogoara de la Ierusalim la Ierihon.
Evanghelia de astazi, dreptmaritorilor crestini, doreste sa traga un semnal de alarma in ceea ce ne priveste pe noi. Atunci cand mergem la medic pentru a ne tamadui vreo boala trupeasca, incepem prin a-i spune despre ce este vorba, care sunt simptomele, cum se manifesta aceasta boala, cum este ea aratata, ce ne doare. Si iata, si pe omul nostru, care se pogora de la Ierusalim la Ierihon, il doare ceva. Si din pacate il doare tare ca, spune Evanghelia, a cazut intre talhari. Nu unul, ci mai multi – caci pe unul poate l-ar fi biruit, cu unul s-ar fi incumetat poate sa se razboiasca, dar nu unul, ci mai multi. Si mai multi fiind, acestia l-au batut. Si si-au batut joc de dansul, si-au batut joc de starea lui si de firea lui omeneasca. Si-au batut joc de demnitatea si de onoarea lui. Si-au batut joc de sanatatea lui, si-au batut joc de virtutea lui. Si dupa ce au facut aceasta, se spune ca s-au dus, lasandu-l abia sufland, lasandu-l in agonie.
Umanitatea, din pacate, din momentul in care a ales sa se separe de cetatea lui Dumnezeu, unde salasluieste tronul slavei Lui Dumnezeu in templul cel sfant al Lui, umanitatea nu face altceva decat sa se pogoare, nu face altceva decat sa coboare, si sa coboare intr-un ritm atat de alert, incat doar nenorocirile cateodata o mai pot opri. Si eu indraznesc sa cred ca talharii aceia care au intalnit si au batjocorit pe omul nostru, n-au facut decat sa implineasca un soi de dreptate dumnezeiasca. Pentru ca, in momentul in care tu te cobori singur pe o cale care stii ca este vizitata de talhari, pe o cale care stii ca trece prin pustiu, un pustiu unde salasluiesc, alaturi de talhari, si fiare salbatice, un pustiu atat de neprimitor prin chiar firea lui, ce sa mai zicem de prezenta si a raufacatorilor intr-insul. Este curata nebunie sa faci lucrul acesta! Este curata nebunie sa te cobori, si mai curata nebunie este sa stii ca te pogori intr-un loc periculos, si sa nu iti iei nici o masura de precautie! Cu totii suntem intr-un moment de pogorare. Toate – sa spunem – elitele noastre intelectuale – politice, sociale, economice – ne asigura de faptul ca suntem intr-o criza. Ne asigura de faptul ca mergem intr-o depresiune, sau intr-o depresie. Ne asigura de faptul ca aceasta perioada de criza nu se stie cand se va termina. Si vedem pentru a cata oara, umanitatea pogorandu-se de la Ierusalim la Ierihon, ajunsi fiind in pustiul acesta, ajunsi fiind in lipsa, ajunsi fiind in necaz, nu ne luam nici o masura de precautie, si ne livram, ne oferim, ne dam batjocurii, chinului pe care talharii il fac cand lucreaza asupra sufletelor noastre.
Pentru ca, dreptmaritorilor crestini, orice lucrare din aceasta a crizei, sa spunem, economice, sociale, politice sau de alta natura, este consecinta fireasca a deciziilor noastre gresite – si nu neaparat a deciziilor noastre gresite legate de politic, de social sau de economic, ci a deciziilor noastre gresite legate de viata noastra spirituala.Suntem atrasi, suntem fascinati atat de mult de Ierihonul acesta lumesc, incat uitam ca a noastra chemare este sa ramanem in Ierusalimul cel de Sus, Patria noastra cea adevarata, despre care marturiseste Scriptura. Adevarata noastra chemare nu este sa ne pogoram.
Tot timpul in Evanghelii Mantuitorul Iisus Hristos este prezentat ca urcandu-Se, suindu-Se la Ierusalim. Ducandu-Se inspre acea cetate unde, Doamne!, va fi rastignit, va fi batjocorit, va fi dat la o parte si desconsiderat. Dar El Se urca la Ierusalim. Se incapataneaza sa faca ceva de care pana si ucenicii Sai se smintesc: De ce Te sui acolo daca stii ca Te urasc? De ce te sui acolo daca stii ca vei muri? „Cruta-Te pe Tine!” spune Petru. Iar Domnul ii raspunde: „Inapoia mea, satano! Ca nu cugeti cele ale Lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor”. Si oamenii ce fac? Se pogoara. De la Ierusalim, la Ierihon. Se pogoara oamenii! Atunci cand vine vorba sa marturiseasca despre puterea lui Dumnezeu si nu o fac, se pogoara! Atunci cand doresc mai mult decat orice lucrarea aceasta comoda a vietuirii in trup, oamenii coboara! Atunci cand se leapada de Cerescul Intemeietor al Patriei noastre celei de Sus, al Cetatii celei binecuvantate, oamenii se pogoara! Si se pogoara din ce in ce mai mult. Si tare ma tem ca nici o catastrofa, nici un talhar, nici o alta nemernicie nu ne mai poate opri. Absolut nimica!
Vedem in jurul nostru multa contestare a lucrarii lui Dumnezeu, vedem in jurul nostru multa contestare a acestei cetati a Ierusalimului, care este Biserica, vedem in jurul nostru multa lucrare impotriva. Si ne inchipuim ca noi facem un lucru bun [cand atacam Biserica, ierarhii, preotii], credem ca facem o lucrare bineplacuta lui Dumnezeu – daca nu, macar oamenilor. Si acest lucru este cu desavarsire rau, este cu desavarsire mincinos. Si, fratilor si surorilor, ne aflam in inselare, ca, desi ne pare noua ca ne urcam, noi de fapt ne pogoram. Desi ni se pare ca ne inaltam, nu facem decat sa ne afundam. Si viata noastra, si credinta noastra dau marturie despre aceasta. Ca este o viata petrecuta in pacat, si este o credinta pe care noi nu o mai slujm, o credinta in a carei date nu ne mai recunoastem, o identitate de care ne lepadam de foarte multe ori cu placere chiar. De ce oare cei faradelege au curaj sa se ridice impotriva noastra? De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc? Ii batjocoresc demnitatea si onoarea, ii batjocoresc lucrarea, ii batjocoresc Intaistatatorii, ii batjocoresc Sfintii si Proorocii, ii batjocoresc lucrarea binecuvantata? De ce? Pentru ca noi am ales sa ne pogoram, am ales sa dam prilej de judecata celuilalt, am ales sa da dam prilej acestei lucrari de rautate indreptata impotriva noastra.
Nu se mai poate astazi sa mai iesi in lume pentru a vesti Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca imediat esti batjocorit. De ce? Pentru ca batjocura este viata noastra. Ne numim crestini si salasluim intre talhari, si intre talhari fiind, nu stim sa dam buna marturie despre lucrarea de crestin. Ne numim crestini si ne pogoram de la Ierusalim, lasandu-l in spatele nostru, intorcand asadar spatele lucrarii lui Dumnezeu, intorcand spatele vointei lui Dumnezeu si la tot ce a facut Dumnezeu pentru noi. Si ne mai miram ca ne merge rau, ne mai miram ca, uitandu-ne la noi, ne vedem de-abia vii, de-abia respirand, de-abia tarandu-ne, de-abia indraznind sa ridicam capul pentru a merge, poate, mai departe. Spre care departe intreb?! Spre Ierihon, spre groapa, spre Sodoma si Gomora, spre lucrurile acestea care nu ne fac cinste, spre lucrurile acestea care ne osandesc! Spre ce coboram? Care este destinatia calatoriei noastre? Care este?
Am ajuns subiect de glume. Pe la televizor, daca vrei sa te dai mare, incepi sa razi de Patriarhi, de Mitropoliti si de Episcopi. Daca vrei cumva sa iti vinzi ziarul, te apuci sa batjocoresti lucrarea vreunei manastiri eventual. Daca vrei sa fii grozav, trebuie sa spui un banc cu Stefan cel Mare alias “Fane babanul”. Si ne simtim bine in aceasta lucrare. Nu ne plecam capul rusinati ori de cate ori ai nostri sunt aratati cu degetul si terfeliti. Nu ne plecam genunchii cerand iertare atunci cand ai nostri sunt aratati cu degetul si a caror lucrare este batjocorita in toate, sa spunem, mijloacele acestea de propagare – chipurile – a „informatiei”. Nu ne este rusine pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri. Nu ne mai este rusine pentru ca nu ne mai identificam cu Cel Care a spus: „Iata, Eu sunt alaturi de tine!”, si Cel Care ne-a invatat: „Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos”. Caci asta inseamna credinta, nu inseamna batjocura si aratat cu degetul, inseamna purtatul sarcinii.
Credeti ca samarineanului milostiv i-a convenit ca i s-a stricat calatoria pentru a ajuta un nemernic? Credeti ca i-a convenit [i-a fost usor, n.n.]samarineanului milostiv sa il puna pe asinul sau, sa toarne pe ranile aceluia untdelemn si vin si apoi sa il duca la o casa de oaspeti si sa cheltuiasca cu el? Nu i-a convenit[nu i-a fost usor, n.n.] deloc. Dar a facut-o! A facut-o! Cati dintre noi mai suntem in stare sa purtam neputintele altora, sa purtam sarcinile altora, sa purtam necazurile altora, sa purtam supararile altora? Nu mai avem nimic sfant in noi tocmai pentru ca nu mai stim sa purtam pe celalalt in spate. Rau, prost, nemernic, greselnic, dar il purtam! Pentru ca este al nostru. Pentru ca Dumnezeu ni l-a incredintat, pentru ca Dumnezeu ne-a facut, cu o legatura nedezlegata, ai Sai. Si ca in prezenta Sa stand, nu mai avem voie sa fim talhari, nu mai avem voie sa fim batjocoritori, nu mai avem voie, dreptmaritorilor crestini, sa ne coboram! Nu mai avem voie sa ne infundam!
De aceea, in zi de praznuire a Sf. Ioan Gura de Aur, sa ne aducem aminte si de persoana, si de lucrarea acestui om care a considerat castabilitatea, credinciosia, atasamentul fata de valorile Bisericii si fata de oamenii Bisericii este singurul lucru care conteaza cu adevarat. In viata sa vedem ca a fost contestat uneori chiar dinlauntrul Bisericii, a fost trimis in exil de imparati care se numeau pe dansii „crestini”. A fost aratat cu degetul de oameni care se considerau poate ei insisi botezati. Si cu toate acestea, ocarat fiind, batjocorit fiind, trimis fiind in exil, fiind deposedat de toata demnitatea sa episcopala si-a sfarsit viata aceasta pamanteasca inchinand lui Dumnezeu un imn de slava si zicand: „Slava lui Dumnezeu pentru toate!”.
Slava lui Dumnezeu si pentru ocara, slava lui Dumnezeu si pentru necinste, slava lui Dumnezeu pentru deposedare de demnitate si de onoare, slava lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa binecuvantata aratata in necazuri, in suparari si necinste, slava lui Dumnezeu pentru cuvantul de mangaiere – putin poate – pe care l-am regasit aici si acolo, slava lui Dumnezeu pentru atingerea binecuvantata a harului Sau adresata inimilor noastre, prin care ne-am intarit, prin care am indraznit si noi sa ridicam capul, prin care am indraznit si noi sa privim spre cer, prin care am indraznit sa mai speram si noi ca poate se va opri cineva pe drum, si – in aceasta stare de pogorare si de suparare si de necaz si de contestare fiind – se va gasi cineva care sa ne intinda mana de ajutor, mana de mangaiere, mana de binecuvantare.
Sa ne apropiem asadar cu smerenie de rugaciunea care a mai ramas din Liturghia cea pusa sub numele sau – a Sfantului Ioan Gura de Aur – si, in aceasta stare fiind, sa cerem lui Dumnezeu putere ca sa trecem de ispitele pe care ni le aduc in viata noastra talharii diavoli, sa trecem – cu bucurie, poate – de incercarile pe care lumea ni le aseaza in fata.
Si sa mai facem ceva: sa cerem lui Dumnezeu sa intervina in viata noastra in asa fel incat pogorarea noastra catre pacat, pogorarea noastra catre necinste, pogorarea noastra catre lasitate, sa fie oprita! Sa fie oprita, si mai mult decat aceasta, sensul calatoriei noastre sa fie inversat, sa nu ne mai coboram, fratilor, de la Ierusalim la Ierihon, ci sa indraznim, sa indraznim si sa credem ca si pentru noi este posibila urcarea de la Ierihonul patimilor si a oricarui fel de necinste, spre Ierusalimul cel de Sus, patria noastra cea cereasca, adevarul mantuirii noastre si binecuvantarea care se afla in mainile lui Dumnezeu si in inimile noastre in veci de veci. Amin!”

umorul de luni

La un dispensar comunal,un batran se adreseaza medicului:
- Doctore, simt niste dureri ingrozitoare la piciorul drept.
- Nimic grav ! Varsta e de vina...
- Nu cred! raspunde batranul. Piciorul stang are aceeasi varsta si nu ma doare.

 - Domnule doctor ma puteti ajuta cumva?
- Hmmm, la inceput va prescriu niste bai de namol...
- Si asta ma ajuta?
- Nu dar va obisnuieste cu pamantul umed..

  Maine aniversam 40 de ani de la casatorie, am putea taia porcul?
- De ce, raspunde sotul, doar nu e vina lui…

Iubito, tu ai parolat calculatorul?
- Da, draga.
- Si care e parola?
- Data nuntii noastre.
- La naiba....

 Un tip suna la politie:
-Alo alo.. Politia?!
-Da domnule, spune...
-Doua femei se bat pentru mine...
-Pai si care e problema ?
-Castiga aia urata!

 -Ce trebuie aratat unei femei care conduce 10 ani fara accident? -Viteza a doua!

Fiule, daca vrei cu adevarat sa obtii ceva in viata, trebuie sa muncesti pentru acel ceva. Acum liniste, ca anunta numerele la loterie.

 
 Mai multe despre noi puteti citi aici si aici!

Horoscopul pasarilor sacre

 via internet

Paun
Ziua nasterii: 1, 14, 21, 27

In Grecia Antica, paunul era una dintre cele mai respectate fiinte si era considerat simbolul zeitei Hera. Atunci cand oamenii nu paseau inca pe pamant, coada acestei pasari era simpla si nu decorata asa cum o stim.
Hera, regina zeilor, a fost intotdeauna geloasa din cauza lui Zeus si nici sotul ei nu ii dadea motive sa aiba incredere in el. Ochii ii fugeau mereu, fie catre zeitele din cer, fie catre fiicele muritorilor. Io slujea in templul Herei ca preoteasa atunci cand frumusetea ei i-a atras atentie lui Zeus. Acesta a sedus-o si a lasat-o insarcinata.
Ca s-o ascunda de ochii Herei, el a transfomat-o intr-o vitica. Hera nu s-a lasat mintita dar pentru ca nu putea sa se razbune pe sotul ei, aceasta l-a trimis pe monstrul Argos, cel cu 100 de ochi, sa o chinuie sub forma unui taune. Lui Zeus i s-a facut mila de fata prefacuta in juncana si l-a trimis pe Hermes sa-i omoare calaul. Ca sa nu isi piarda complet ajutorul, Hera a adunat cei 100 de ochi ai lui Argos pe care i-a raspandit pe coada unui paun.
Cei nascuti in aceste zile sunt persoane foarte atente la detalii. Ei pun mare pret pe infatisarea lor si tin la aparente, precum si la bunele maniere. Pot da dovada uneori de vanitate insa acest lucru nu le stirbeste din farmec. Marea lor problema este faptul ca au obiceiul sa judece dupa aparente. Nu au incredere in oamenii cu firi mai retrase pentru ca au senzatia ca ascund ceva. In schimb, se inconjoara de persoane exuberante si vesele.

Corb
Ziua nasterii: 4, 8, 20, 26, 31

Corbul este o prezenta importanta nu doar in mitologia europeana, cu precadere in Grecia Antica, ci si in triburile de nativi americani, acolo unde este venerat ca un spirit al intelepciunii.
Aceasta este una dintre cele mai mari pasari din familia corvidelor. De regula, corbul are un singur partener de-a lungul vietii si este extrem de teritorial. Trasaturile sunt imprumutate si oamenilor care sunt nascuti in aceste zile.
Sunt foarte pretentiosi in dragoste si isi aleg cu multa atentie partenerii. Au multe aventuri amoroase de-a lungul vietii insa vor iubi cu adevarat o singura data. Sunt rare povestile de dragoste in care cei patronati de corb sa isi piarda cu desavarsire capul in fata cuiva.
Ei sunt oameni foarte atenti la nevoile celor cateva persoane pe care le iubesc intr-adevar insa au si o doza mare de gelozie si orgoliu. Tocmai din aceasta cauza, nu sunt parteneri foarte comozi.

Vultur
Ziua nasterii: 3, 13, 19, 24, 30

Vulturul este strans legat de mitologica elena. Daca paunul este pasarea Herei, vulturul este unul dintre mesagerii lui Zeus. Cea mai cunoscuta legenda legata de aceasta pasare este povestea lui Prometeu. Titanul a furat focul ceresc si l-a adus pe pamant oamenilor astfel incat acestia sa nu mai traiasca in frig si intuneric.
Atunci cand flacarile s-au aprins in vetre, muritorii nu se mai temeau de umbrele noptii si nici de pedepsele zeilor. Ca sa ii impace, Prometeu i-a promis lui Zeus ca oamenii ii vor aduce ofrande din animalele sacrificate si, mai mult de atat, el va putea alege carnea de pus pe rug.
Fiul lui Iapet a ucis un taur si l-a impartit in doua gramezi: in cea dintai, mai mica, a pus carnea buna de mancat. In cealalta a pus oasele, coarnele, intestinele, copitele si pielea, pe care le-a acoperit cu un strat galben de grasime.
Lacom, regele zeilor a ales mormanul cel mai mare dar s-a facut de ras in fata oamenilor si a olimpienilor atunci cand a descoperit ca Prometeu l-a inselat. Drept pedeapsa, l-a inlantuit pe titan de o stanca si si-a trimis vulturul in fiecare zi sa ii sfasaie ficatul. Peste noapte, organul se regenera iar a doua zi, vulturul se intorcea si o lua de la capat iar chinurile lui Prometeu au continuat astfel pana cand Hercule l-a eliberat.
Dincolo de aceasta legenda, oamenii au asociat intotdeauna corbul cu intelepciunea si regalitatea. Oamenii care au ca patron aceasta pasare au caractere nobile si au o inteligenta peste medie. Au intotdeauna raspunsurile la ei si nu ii poti prinde niciodata pe picior gresit.
Nu sunt neaparat posesivi dar simt nevoia sa ii protejezepe cei pe care i iubesc. Loialitatea lor fata de aceste persoane ii pot impinge sa faca gesturi necugetate si se pot transforma in fiare daca simt un pericol in preajma lor.

Porumbel
Ziua nasterii: 7, 10, 15, 23

Peste tot in lume, porumbelul este asociat cu pace si iubirea. Legatura dintre dragoste si aceasta pasare delicata poate fi gasita in spatiul european tot in cultura grecilor antici. Porumbelul este un simbol al Afroditei, zeita iubirii si a frumusetii.
Fiica lui Uranus s-a nascut din spuma marii atunci cand Cronos si-a lovit tatal in pantece cu o secure. Din sangele si samanta scurse in apa s-a ridicat Afrodita, purtata de Zefir pana pe malurile insulei Cipru, pamant care a ramas mereu in sufletul ei.
Atunci cand vrea sa trimita mesaje muritorilor, zeita ia de cele mai multe ori chipul pasariii si carul sau de aur este tras pe bolta cereasca de un stol de porumbei.
Cei care sunt nascuti in aceste zile si sunt patronati de pasarea iubirii au personalitati placute si suflete foarte tandre. Se indragostesc destul de usor si nu o data de persoane nepotrivite insa ei nu isi pierd speranta. Fiecare dezamagire in dragoste este pentru ei o lectie valoroasa si ii intareste. Nu isi pierd gingasia sufleteasca si cred din toate fortele in puterea iubirii.
Sunt buni judecatori de caractere si nici nu poarta ranchiuna, nu doar pentru ca ei sunt croiti sufleteste pentru ietare si armonie ci si pentru ca viata este prea frumoasa ca sa se incarce cu energie negativa din cauza altora.

Phoenix
Ziua nasterii: 5, 9, 17, 28

Originea legendei Pasarii Phoenix este destul de greu de depistat. Sub un nume sau altul, povesti asemenatoare apar in toate culturile lumii. Ceea ce au in comun este faptul ca pasarea traieste perioade indelungate de timp, mult peste 1000 de ani apoi izbucneste in flacari si se ridica din propria-i cenusa. Ea este considerata un simbol al renasterii naturii si este asociata, in general, cu soarele.
Oamenii care sunt nascuti sub patronajul ei sunt, cu siguranta, cei mai puternici nativi din zodiacul pasarilor sacre. Nimic nu ii poate opri din drum atunci cand si-au propus ceva iar greutatile vietii nu ii darama ci ii fac din ce in ce mai puternici.
Sunt foarte siguri pe ei si si pe calitatile lor. Au aere de invingatori si nu se multumesc niciodata cu locul al doilea. Tocmai de aceea, sunt extrem de competitivi.
Totusi, pentru ca au un acut simt al dreptatii, ei nu sunt genul care sa calce pe cadavre ca sa obtina ce vor. In dragoste sunt destul de retinuti si nu isi arata foarte usor sentimentele. Nu au foarte multi parteneri de-a lungul vietii si trateaza dragostea cu foarte multa seriozitate.

Cocos negru
Ziua nasterii: 6, 11, 16, 22, 29

De regula, cocosul negru este asociat cu magia. Acesta este considerat un semn al fertilitatii dar si al senzualitatii, al mandriei si al bunastarii financiare.
Oamenii nascuti in aceste zile au de multe ori inclinatii catre ocult si misticism sau cel putin catre filozofie si spiritualitate. Au caractere mandre care nu deranjeaza. Ai putea spune ca au un simt al onoarei foarte puternic dezvoltat decat orgoliu sau vanitate. In acelasi timp, nu sunt oameni care sa acorde o a doua sansa si se arata neiertatori atunci cand cineva le greseste.
Iau foarte in serios viata profesionala insa nu vor renunta niciodata la familie sau la viata de cuplu de dragul succesului in cariera. Au o inteligenta vie si o minte foarte ascutita dar nu au talent diplomatic. De aceea, atunci cand vine orba de cei nascuti sub semnul cocosului negru fie ii iubesti complet, fie ii urasti.

Bufnita
Ziua nasterii: 2,12, 18, 25

In culturile lumii, oamenii au dat bufnitei doua valente. Cea dintai este negativa si este considerata un mesager al mortii sau al dezastrelor naturale. Pe de cealalta parte, ea este un simbol al cunoasterii si al intelepciunii.
Cei mai multi dintre europeni sunt inclinati sa o asocieze cu cea de-a doua imagine. In Grecia Antica, bufnita era pasarea zeitei Pallas-Athena, zeita intelepciunii si a razboiului strategic.
De altfel, diplomatia si inteligenta sunt doua dintre carcateristicile oamenilor nascuti in aceste zile. In aparenta, sunt oameni distanti si foarte reci cand, in fapt, ei isi calculeaza foarte atent fiecare pas. Se gandesc intotdeauna la consecintele actiunilor pe care le intreprind si nu doar asupra lor ci si aspura celorlalti.
De regula, dau dovada de foarte multa intelegere si sunt pasnici. Incearca sa rezolve orice conflict pe cale dimplomatica insa daca acest lucru nu se poate, vor avea grija sa isi apere interesele cu toate fortele. Un razboi al mintii cu o persoana nascuta sub semnul Bufnitei este aproape pierdut de la inceput.

umor

Ce crezi că e mai rău? O criză economică sau un divorţ?
Sigur o criză economică. Pierzi jumătate de avere dar rămâi şi cu nevasta.

Un individ intră într-o bancă şi cere să vorbească cu un consultant.
Aş vrea să deschid o mică afacere şi nu ştiu cum să fac.
-E simplu, îi explică expertul. Cumpăraţi una mare şi aşteptaţi.

Mai multe despre noi puteti citi aici si aici!

Delicatese de Halloween

Am mai spus, dar nu ma pot abtine sa nu mai repet cat de mult imi place fantezia culinara de Halloween, o fantezie nelimitata, de la an la an tot mai bogata si mai surprinzatoare. Oricat de mult am fi impotriva sarbatorii ca atare, cu care noi nu avem nimic de-a face, nu pot sa nu remarc, la fel ca si anii trecuti, cat de variata este oferta dulciurilor din aceasta perioada.
Prajiturelele ce urmeeaza, mie mi se par destul de versatile, putand fi facute la orice sarbatoare a toamnei si nu numai.

                                       pisicute delicioase

                                      fulgi dulci  - o imbinare intre toamna si iarna
                                 ca si frunzele care merg in tot anotimpul acesta

                                                       un tort de sarbatoare

                                                        o bufnita cu biscuiti oreo

                                                    si un dovleac festiv

Boo!

Halloween pentru copiii din Cluj 2

Elevii de la Teen Nation și Dj Darius împreună cu inițiativa “La Terenuri. Spațiu Comun în Mănăștur” organizează ultimul eveniment din această toamnă, duminica 2 noiembrie!
Program
14.00 Atelier de sculptat dovleci
15.00 Scenă deschisă talentelor mănășturene
16.30 Discuție de cartier
17.00 Teatru: “Familia Buhuhu” cu Teen Nation
18.00 Dj Darius
19.00 Lansăm Lampioane (noi oferim câteva, aduceți și voi restul)

Vă așteptăm cu mic, cu mare, sa ne bucurăm de iarba verde, ceai cald, bunătăți culinare și multe alte suprize!

Halloween pentru copii din Cluj

Ștrengărei și ștrengărițe, în 31 octombrie 2014 vă așteptăm în parc la Iulius Mall Cluj, să sculptăm și să modelăm dovleci, împreună cu spiridușii din Echipa Manute Pricepute.
Haideți să ne distrăm împreună în familie!

Speaker la TEDxCluj 2014: Dr. Raed Arafat

Sub tema “Learn – Unlearn – Relearn”, pe 8 noiembrie va avea loc Conferinţa TEDxCluj 2014, la Cinematograful Florin Piersic. Până atunci, Revista Bulevard va prezenta zilnic, câte un speaker dintre invitaţii de anul acesta. Mai multe detalii despre înscriere găsiţi pe tedxcluj.com.

Dl Dr. Raed Arafat este un profesionist de top al medicinei de urgenţă, fondator şi medic şef al programului SMURD precum şi secretar de stat în MAI.

Numele dl Dr. Raed Arafat este sinonim cu numele SMURD, serviciul mobil de urgenţă, reanimare şi descarcerare. Un palestinian vizionar, plecat din Nablusul natal la 16 ani, Dl Dr. Raed Arafat, şi-a dedicat cunoştinţele, resursele şi relaţiile personale pentru a da viaţă unui sistem de medicină de urgenţă, modern, care să menţină viaţa, ajungând să fie unul dintre cei mai premiaţi români. De la primul drum către România, pasiunea sa s-a amplificat, luând conturul atâtor altor călătorii în scop profesional, a miilor de vieţi salvate, a apariţiilor în presa mare şi a distincţiilor cucerite una câte una, ca semn de respect şi recunoaştere pentru activitatea desfăşurată în salvarea de vieţi omeneşti. Printre distincţiile primite sunt: titlul de Profesor Honoris Causa al UBB Cluj-Napoca (2014), decoraţiunea primită de la Regele Mihai (în 2013), titulatura de Membru de Onoare al Academiei Americane de medicină de urgenţă (2012), decoraţiunea Ordinului Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer (2005) după ce în 2003 obţinuse gradul de Cavaler şi dincolo de toate a obţinut definitiv încrederea unui naţiuni. Astăzi este şi Preşedinte în Consiliul Director al Fundaţiei pentru SMURD precum şi Secretar de stat în MAI, iar din această toamnă devine cadru didactic asociat la UMF Iaşi.

Ce gandeste un bebelus in ziua in botezului

Bebe gandeste in ziua botezului:) 
Ora 14.00. Multa lume in casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gat, cam ca babetica mea, dar mai ingust. Arata caraghios, am ras de el. Bietul tata, crede ca rad de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e in legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa mananc. Voi imi pregatiti ceva. 
 Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, rad. Din cand in cand se apleaca si ma gadila. Asta-i un obicei stupid - ce, ne cunoastem? Pe voi va gadila necunoscutii in dormitor? Ia sa plang nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer in piept, deschid gura si... 
 Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fi dormit, nu? ca acuma m-au trezit. Ce oameni... Mai, dormeam, da? Ce ma trambalati atata? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe! Mama, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer in piept... 
Ora 16.15. Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu' sambata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? Si acum ne si intoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaaa, la mine-n paaaat! 
 Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan inalt! Miroase cam nasol, n-ar strica o cu.ratenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri... Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu maneci negre, doi barbosi... na ca unul a pus mana pe mine - ia mana, ce-i cu manierele astea? 
Ora 16.40. Canta - sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe langa astia. Aloouu, mai blues brothers, mai incet ca nu ma mai aud gandind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e, e cam multa lume in spate, e si oala mare in stanga, o masa... Cred ca astia vor sa ma manance. Trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cat mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA! 
Ora 16.50. Urlu in continuare. Pan-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, in loc sa ma scape din beleaua asta ingrozitoare (in care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gandesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? M-a tradat... Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei. 
 Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot in spatele barbosilor stau. Aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea ii aproba cu gesturi stranii. In oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastarnac inauntru, dar n-am nici o-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am incurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las - cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor! 
 Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, nu ma pacalesti. 
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar imi conserv puterile magice. Cand or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. 
Ora 17.15. Gata, pan-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masa, m-au dezbracat. Pentru o clipa am ajuns pe burta, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am incercat. Acum m-a luat barbosul nr. 1 si ma duce spre oala.. Acum, ajutor acum! Ba, nu ma baga-nauntru, ba, stai asa... 
Ora 17..15. WHOA! S-a razgandit, uite-l ca ma scoate. Stai sa tip. 
Ora 17.15. Nu, iar ma baga-n oala... 
 Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu daca vrea sa ma inece pe bune, ca ma tine de nas si gura. Poate vrea sa ma sufoce? Mai, tu respiri cumva pe alte gauri? 
 Ora 17.15. Daca mai face asta inca o data, pe bune daca nu fac si eu ceva pe el. Macar atat. Ia, ca ma tine deasupra oalei, sa ma scurg. Ce inapoiati... de prosoape n-ati auzit? 
 Ora 17...20. Credeam c-am scapat, ca s-au indurat. M-au luat de la oloi, m-au imbracat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ala m-au livrat si ala merge cu barbosii intr-o camera secreta. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorba. Unde duceti voi copiii mici, mai? Ia sa urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi astia-s clar vorbiti intre ei.. Las'ca scap eu si va dau pe mana Politiei! 
Ora 17.25. Nu trebuia sa urlu. Mi-au bagat pe gat droguri cu lingurita. Se-nvarte tot, ma tin de barbie sa-nghit. Am reusit sa scuip un pic, dar barbosul s-a ferit, e clar ca are experienta. Acum are o amintire de la mine pe rever. 
 Ora 17.30. Dhhroglgul ala isssi mmfaseee emfectul... mmmmhhhmmm... mi-e somn. Tu, trecatorule, daca citesti asta, sa stii ca m-am luptat ca un barbat si-am fost invins miseleste.

 Ora 18.00. M-am trezit din nou.. Sunt viu, intreg.. Nu stiu cum am scapat, dar inca un botez nu mai suport. Sper ca nu va mai vine vreo idee saptamana viitoare. Mama, ia scoate sutienul si vino-ncoa. N-am uitat ca m-ai tradat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.


   Mai multe despre noi puteti citi aici si aici!